Asociația pentru Dezvoltarea Cartierului Arhitecților a realizat un sondaj pentru a afla dacă locuitorii sunt mulțumiți sau nu de implicarea Primăriei Cisnădie în rezolvarea problemelor Cartierului Arhitecților în anul 2018.
Întrebarea a fost: “Sunteți mulțumiți de implicarea Primăriei orașului Cisnădie în rezolvarea problemelor Cartierului Arhitecților în anul 2018?”.
La acest sondaj organizat pe Facebook și distribuit în principalele grupuri de locuitori din cartier au fost 411 respondenți, din care 409 s-au declarat nemulțumiți, iar 2 s-au declarat mulțumiți. Așadar, 99.51% dintre respondenți se declară nemulțumiți de implicarea Primăriei Cisnădie în rezolvarea problemelor Cartierului Arhitecților.
Chiar și după încheierea sondajului au continuat să fie lăsate, în comentarii sau mesaje private, opinii negative în legătură cu implicarea primăriei Cisnădie în administrarea Cartierului Arhitecților. Aceste voturi nu au fost contorizate.
Nemulțumirile locuitorilor sunt multe, unele din ele fiind ușor de identificat pe baza unor comparații ale investițiilor și cheltuielilor cu distracțiile (petreceri, echipă de handbal, concerte, etc) Cisnădiei în 2018.
Urbanismul orientat spre satisfacerea intereselor dezvoltatorilor, lipsa de servicii publice în cartier (creșe, grădinițe, școală, sănătate), infrastructura rutieră, pietonală și ciclistă subdimensionată, lipsa unor spații verzi sau locuri de joacă, lipsa de asumare a unor proiecte esențiale pentru cartier (primarul Gheorghe Huja declarând uneori că nu există bani, deși Cisnădia cheltuie pentru distracții bugete de zeci de ori mai mari decât sumele investite în cartier), ne-asumarea unor obligații legale cum ar fi preluarea DJ 106C în administrarea Primăriei Cisnădie pentru a putea fi modernizat – toate acestea au transformat cartierul cu 10.000 locuitori, adică circa 45% din locuitorii și locuințele Cisnădiei (conform estimărilor pe baza datelor INS, cadastru etc.) într-un focar de nemulțumire continuă.
Totodată, lipsa unui dialog real cu locuitorii, ignorarea proiectelor de care este urgentă nevoie, asumarea mai degrabă a unor proiecte ne-prioritare pentru cartier, promisiuni repetate fără acoperire și fără o finalitate, crearea/ întreținerea de conflicte personale cu reprezentanții altor autorități care ar putea ajuta la rezolvarea unora dintre problemele zonei (transport public în comun, Zona Metropolitană), impozitele mari (mai mari decât în Sibiu în multe cazuri), ignorarea unor drepturi fundamentale (prin refuzul de a crea secții de votare în cartier) au contribuit și ele la această stare de fapt.